Respiratia urat mirositoare – semn al parodontozei?

Ce este parodontoza? 

Parodontita marginala sau parodontoza cum este cunoscuta pacientilor este o boala datorata acumularii de bacterii la nivelul gingiei si osului sustinator al dintilor.

Printr-o igiena incorecta acasa, initial se depune un strat de placa bacteriana. Curand, aceasta se mineralizeaza si devine tartru care este un depozit dur si aderent de suprafetele dentare. Tartrul, in mod normal, trebuie indepartat de medicul stomatolog, in medie, o data la 6 luni sau mai devreme in cazul pacientilor fumatori, cu boala parodontala in antecedente sau carora li se formeaza tartrul mai repede.

In cazul in care tartrul nu este indepartat la intervale regulate, acesta isi continua depunerea, aparand parodontoza. In lipsa indepartarii tartrului, boala va evolua pana la stadiul final in care dintii nu mai au sustinere in os, incep sa aibe mobilitate si in final necesita extractie.

Semne ale gingivitei

In cazul in care tartrul nu este indepartat de pe suprafetele dentare, acesta isi continua depunerea inspre gingie, cauzand initial inflamatia gingiei. Aceasta este insotita de  modificarea culorii (din roz in rosu sau chiar violaceu) si a texturii gingiei (ea terbuie sa aibe aspect de coaja de portocala si se va modifica inspre pierderea aspectului acesta).

Odata ce cantitatea de bacterii creste, acestea elibereaza o serie de compusi care dau un miros neplacut cavitatii orale. Acesta este prezent in mod special dimineata, dar persista si pe parcursul zilei. Multi dintre pacienti cred ca mirosul este datorat stomacului si se adreseaza medicului de familie.

Semne ale parodontozei (parodontita marginala) 

In cazul in care gingivita nu este diagnosticata si tratata la timp, aceasta va evolua catre parodontoza.

Diferenta majora intre gingivita si parodontoza este ca in cel de-al doilea caz este afectat si osul sustinator al dintilor, astfel incat, in timp, se va ajunge la mobilitatea dintilor si chiar pierderea lor de pe arcada, din cavitatea bucala.

Afectarea osului maxilar si mandibular se observa cel mai bine pe radiografie. De obicei se vad o serie de modificari la nivelul gingiei care pot fi decelate usor de medicul stomatolog. Aspectul clinic, masurarea pungilor parodontale si examenul radiologic sunt cele care ajuta la eliberarea unui diagnostic corect si  recomandarii unui tratament corespunzator.

 

Tratamentul parodontozei 

 
Totul incepe cu o igienizare completa. Aceasta contine detartraj, periaj si air-flow. Sunt necesare a se curata si suprafetele interdentare, zone greu accesebile curatarii acasa a dintilor.

Chiuretaj subgingival. Acesta se realizeaza in doua feluri:

manual, cu o serie de instrumente menite sa indeparteze in mod mecanic tesutul subgingival infectat de bacterii si sangerand.

se foloseste un protocol complex care include laserul. Acesta are capacitatea de a dezinfecta spatiul dintre dinte si gingie in mod eficient si sigur, asigurand o vindecare mai rapida decat in varianta clasica, oferind gingiei posibilitatea de a-si reface culoarea, aspectul si sanatatea.

Realizandu-se detartrajul si chiuretajul subgingival, mirosul neplacut, in prima faza ar trebui sa sa diminueze. 

Simpla indepartare a bacteriilor cauzatoare de miros neplacut va rezolva aceasta problema.

 

Mentinerea igienei orale

De rezolvat faza acuta se poate. Mentinerea este mai dificila deoarece riscul de recidiva este mare, obiceiurile de alimentatie, de sanatate si rigoare se modifica foarte greu

Pacientul trebuie constientizat ca un procent mare din vindecare o reprezinta rigoarea de acasa: folosirea periutei de dinti de doua ori pe zi, dimineata si seara, folosirea dusului bucal seara si controalele la medicul stomatolog la fiecare 3 luni sunt cheia succesului pe termen lung.

Pacientului I se va recomanda sa inlocuiasca obturatiile si lucrarile protetice vechi. Acestea, prin neadaptare corecta, mentin placa bacteriana si se observa cu usurinta inflamatiei ginginei. In cazul in care se mentin factorii care duc la acumularea placii bacteriene, rezultatul tratamentul gingivitei sau parodontitei marginale (parodontozei) nu se va putea mentine pe termen lung.

Asa incat, succesul in tratamentul bolii parodontale il reprezinta initial indepartarea tesutului infectat cu bacterii si apoi inlaturarea factorilor care pot mentine o incarcatura bacteriana ridicata. Cu cat nivelul de igiena este mai ridicat, cu atat sansa de vindecare este mai mare si de recidiva mai mica.

 

Consecintele nerealizarii tratamentului parodontal 

Intotdeauna exista doua variante:

 

fie nu se trateaza boala in faza incipienta cand organismul poate lupta, consecinta fiinf in final pierderea dintilor;

fie se trateaza de la primele simptome astfel incat corpul sa lupte impotriva bolii, sansa se recuperare sa fie cat mai aproape de maxim.

Autor:

Maria Craiciu

Medic dentist, specialist laser dentar