Endodontie vine din grecescul “endo” (inauntru) si “odont” (dinte), in traducere insemnand “inauntrul dintelui”.
Prolemele ce tin de sfera endodontica rezulta in orice situatie in care interiorul dintelui a suferit modificari. Cand afectiunile dentare se lasa netratate pentru mult timp, ele ajung sa afecteze pulpa dentara ce contine tesutul nervos si apar complicatiile.
Durerile dentare au afectat omenirea inca din cele mai vechi timpuri, existand nenumarate dovezi in istoria multor popoare cum ar fi chinezii si egiptenii, care au lasat descrieri ale proceselor carioase descoperite si abceselor dentare. Chinezii considerau in antichitate ca aceste carii apar ca urmare a invaziei dintilor de catre viermi albi si foloseau arsenicul ca si metoda principala de tratament. Grecii si romanii au devoltat si ei studii amanuntite cu privire la distructia dentara si afectiunile pulpare pe care le tratau prin cauteriarea nervului cu ace incalzite in foc sau apa fierbinte, in timp ce abcesul dentar se trata prin punerea in locul respective a unor lipitori care sugeau substanta infectioasa aflata in interior. Drenajul endodontic a aparut oficial in manuscrise incepand cu sfarsitul secolului I d.Hr.
Anatomia pulpei dentare a fost descrisa in amanunt pentru prima data la sfarsitul secolului XVI d.Hr. Treptat s-au ajuns la concluzii privind deschiderea camerei pulpare pentru tratamentul complet al dintelui si a inceput sa se foloseasca 4% concentratie de cocaina in injectiile anestezice pentru anestezia nervului mandibular in anul 1884, in timp ce cativa ani mai tarziu in 1895 s-a facut prima radiografie dentara de catre Otto Walkhof, care inca din 1891 cocheta cu idea radiologiei sa fie folosita si in domeniul dentar.
Ulterior, in anii 1930 a inceput sa se dezvolte conceptul modern de tratament de canal, o data cu evolutia radiologiei, anesteziei si anestezicelor folosite si a procedurilor tratamentelor stomatologice. Conceptele dezinfectarii si sterilizarii canalelor au intarziat sa apara si s-au conturat treptat, cu fiecare caz nou aparut si tratat, anii 1970 reprezentand cu adevarat inceputul modernizarii endodontiei.
Anatomia dintelui
Deoarece totul se întâmplă sub suprafață când vine vorba de endodontie, nu se poate vedea unde va lucra medicul dacă vă uitați la dinți în oglindă. Pentru a înțelege pe deplin ce face un specialist endodont, ar trebui să se înțeleaga mai întâi anatomia dintelui.
Din exterior, se poate vedea stratul dur de smalț. Aceasta este partea albă care este curățată și lustruită atunci când dinții se spala. Chiar sub smalț este un alt strat dur numit dentină.
Sub dentină se află țesutul care conține vase de sânge și nervi, care ajută la creștere și dezvoltare. Când această pulpă se inflamează sau se infectează, atunci trebuie luat în considerare tratamentul endodontic, mai ales dacă se doreste să se evite durerea sau pierderea dinților.
Proceduri endodontice
Tratamentul canalelor radiculare: principalul obiectiv al endodontiei este tratamentul canalului rădăcinilor. Menționarea procedurii tinde să stârnească alarma, deoarece majoritatea oamenilor consideră că va fi foarte dureros. Cu toate acestea, deși descrierea procedurii în sine poate părea un pic înfricoșetoare, este un tratament foarte simplu și sigur. Datorită avansărilor tehnicii și tehnologiei, nu trebuie să se simța nimic atunci când dentistul lucrează.
Un dinte complet dezvoltat poate supraviețui bine, fără pulpă, dar trebuie reconstruit pentru a menține rezistența. Canalul gol este umplut cu un material medicamentos numit gutta-percha și in functie de fiecare caz clinic , este completat ulterior cu o coroană dentară pentru a-și menține forma și funcția.
Leziuni dentare traumatice: în unele cazuri, tratamentele canalului radicular poate ajuta, de asemenea, la restabilirea structurii fără a pierde întregul dinte. Dacă un dinte dezvoltă o fisură, pulpa poate fi expusă bacteriilor și poate provoca dureri atunci când respiră prin gură sau bea lichide reci.
Rezectia apicala: există întotdeauna posibilitatea ca o procedură nonchirurgicală a canalului rădăcinilor să nu fie suficientă pentru a salva dinții. În aceste cazuri, medicul va recomanda intervenția chirurgicală – caz care va necesita atenția unui endodontist.
O rezectie apicala se efectuează atunci când infecția persistă chiar și după tratamentul standard al canalul radicular. O rezecție la capătul rădăcinii se face atunci când infecția se deplasează în zona osoasă din jurul dintelui. Uneori, capătul rădăcinii este de asemenea eliminat. Se va așeza apoi o mică umplutură pentru a sigila rădăcina dintelui de unde a fost îndepărtată, apoi se va închide. Va fi nevoie de câteva luni pentru a se vindeca complet și poate exista un anumit discomfort timp de cateva zile, dar majoritatea pacientilor nu acuza dureri si se pot întoarce la activitatea normală a doua zi.
Chirurgii complexe: Există alte intervenții chirurgicale pe care le poate efectua un medic specialist endodont pentru a salva dintele. Uneori, eliminarea unei rădăcini este eficientă, iar în cazuri foarte complexe, o replantare intenționată va avea succes.
Avantajele tratamentului dentar la un medic specialist endodont
În timp ce medicii stomatologi generalisti sunt instruiți sa faca fata doar în endodontia de bază, unele cazuri trebuie să fie abordate de un specialist. Acesta se concentrează pe diagnosticarea durerii dentare, precum și efectuarea de tratamente de ultima generatie care salveaza si cele mai complicate cazuri despre care se poate crede ca vor fi extractii.
Un endodont are mai multă experiență și pregătire, astfel încât să poată efectua proceduri și operații complexe ce tin de camera pulpara. De asemenea, sunt foarte pricepuți în diagnosticarea cazurilor dificile de durere orală și faciala. Dinții îngustați și canalele blocate sau poziționate neobișnuit necesită tehnologie avansată și experiență pentru a fi tratate cu succes sub microscop.
Oricât de accesibille au devenit opțiunile avansate de înlocuire a dinților, este întotdeauna mai bine să păstram dintele natural ori de câte ori este posibil. Fiecare dințe este conceput în mod unic pentru organismal uman și va ajuta să fie menținută o mușcătură sănătoasă.
