Gingivita este o afectiune des intalnita ce reprezinta o forma usoara de boala parodontala care se traduce prin iritatia cronica, tumefierea si inflamatia gingiei care se regaseste in jurul dintilor. Cauza principala a gingivitei este igiena orala precara cu cresterea incarcaturii microbiene la nivelul cavitatii orale.
Obiceiurile eficiente de igiena orala cum ar fi periajul dentar de doua ori pe zi, utilizarea atei dentare sau a dusului bucal, impreuna cu prezentarea periodica in cabinetul de stomatologie pot preveni aparitia gingivitei.
Gingivita este o afectiune comuna, oricine o poate dezvolta, iar printre factorii care va pot predispune la aparitia ei enumeram, pe langa igiena deficitara, consumul de tutun, respiratia orala sau o cantitate mai mica de saliva prezenta la nivelul cavitatii orale, malnutritia, in special carenta de vitamina C, restaurari dentare incorect adaptate care retentioneaza resturi alimentare, dezechilibre hormonale (sarcina, menopauza, tratament contraceptive), anumite medicamente, afectiuni generale ce implica scaderea imunitatii cum ar fi leucemia, HIV sau tratamentul din cancer.
Gingivita netratata poate evolua cu extinderea inflamatiei la nivelul osului alveolar, cu resorbtia acestuia, o forma mai grava denumita parodontita marginala care poate duce la pierderea dintilor.
De asemenea se stie ca bacteriile responsabile de boala parodontala pot patrunde in sistemul circulator sanguin, putand afecta inima, plamanii si alte organe ale corpului.
O gingie sanatoasa este roz, ferma si atasata de dinti, simptomele care apar in cadrul gingivitei incluzand tumefierea gingiei, aceasta capatand o culoare rosie sau rosu-violacee, sangerarea gingivala in timpul periajului sau in timpul folosirii dusului bucal, respiratie urat mirositoare, retractie gingivala si sensibilitate dureroasa.
In momentul in care observati aceste semne este foarte important sa apelati rapid la un consult de specialitate, cu cat faceti acest lucru mai devreme cu atat sansele ca tratarea acesteia sa se faca fara sechele sunt mai crescute si sansele ca ea sa se transforme in parodontita marginala sunt mai scazute.
Medicul stomatolog va identifica prezenta gingivitei si va oferi acest diagnostic atunci cand in urma anamnezei va identifica factori sistemici care ar putea predispune la aceasta afectiune, la examinarea cavitatii bucale observa depozite de placa bacteriana si prezenta inflamatiei, la sondarea parodontala se declanseaza sangerare gingivala si valorile masuratorilor indica prezenta unor pungi parodontale false (date de cresterea in volum a gingiei), iar toate aceste lucruri sunt corelate cu starea parodontiului din punct de vedere radiologic.
Tratamentul gingivitei presupune cateva manopere usoare realizate de catre medicul care va trateaza, impreuna cu schimbarea obiceiurilor de igienizare a cavitatii bucale (cea pe care pacientul o realizeaza acasa) si a obiceiurilor alimentare sau legate de consumul de tutun.
Manoperele de tratament al gingivitei presupun igienizarea profesionala (detartraj ultrasonic supragingival si subgingival, air-flow si lustruirea suprafetelor dentare prin periaj profesional), iar cand aceste lucruri nu sunt suficiente se va realiza decontaminarea cavitatii bucale cu ajutorul laserului dentar, gingivectomii si remodelari gingivale realizate de asemenea cu ajutorul laserului, irigatii cu substante antiseptice, tratarea cariilor dentare din vecinatatea gingiei, refacerea obturatiilor (plombelor) care irita gingia, inlocuirea lucrarilor dentare care nu va permit o igienizare corecta).
Preventia gingivitei:
Igiena orala eficienta este cel mai bun instrument de preventie.
- Periati-va dintii de cel putin doua ori pe zi, cu o tehnica corecta, si folositi un dus bucal pentru a curata zonele greu accesibile cu periuta dentara. Puteti cere informatii medicului dumneavoastra in legatura cu tehnicile potrivite de utilizare a acestora.
- Este recomandat sa folositi paste de dinti si ape de gura cu efect antiplaca sau antitartru.
- Majoritatea dentistilor recomanda ca igienizarile profesionale si controalele sa fie realizate la interval de 6 luni, dar in cazul persoanelor cu predispozitie la afectiuni parodontale cel mai bine ar fi sa fie realizate la 3 luni, pentru ca sunt situatii in care oricat de mult ati incerca sa va curatati dintii, totusi depozitele de tartru sa se formeze intr-un ritm destul de alert. Frecventa acestora va fi stabilita de catre medic pentru fiecare pacient in parte.
